La un vârstnic, apelul la 112 se justifică atunci când apar semne care sugerează o urgență vitală: durere în piept, dificultăți mari de respirație, slăbiciune sau paralizie bruscă într-o parte a corpului, tulburări de vorbire, pierderea cunoștinței, convulsii, sângerări importante sau confuzie apărută brusc. În asemenea situații nu aștepți să se „liniștească” starea și nu duci tu persoana cu mașina, dacă nu ți se spune asta. Mai jos sunt situațiile descrise prin exemple din viața de zi cu zi.
De ce vârstnicii sunt un caz aparte
La persoanele în vârstă, bolile se pot manifesta altfel decât în manualele clasice. Un infarct poate da, în loc de durerea de piept clasică, oboseală, greață, transpirație sau neliniște. O infecție serioasă poate începe cu confuzie, nu cu febră. Durerea poate fi mai estompată, iar reacția organismului, mai lentă. De aceea, un comportament „diferit de obicei” trebuie luat în serios.
În plus, mulți vârstnici minimalizează simptomele sau nu vor să „deranjeze”. Rolul familiei și al vecinilor este să recunoască semnalele și să nu amâne chemarea ajutorului.
Situații în care suni imediat la 112
Doamna Elena stă la masă și brusc nu mai poate ridica brațul drept, iar gura i se strâmbă într-o parte. Vorbirea devine încurcată, iar privirea pare pierdută. Aceste semne sugerează un posibil accident vascular cerebral. Contează fiecare minut: se sună imediat și se notează ora la care au început semnele.
Domnul Gheorghe se plânge de o presiune puternică în piept, care se întinde spre braț sau maxilar, cu transpirații reci și lipsă de aer. Se poate suspecta o problemă cardiacă. Se sună la 112, persoana este așezată într-o poziție comodă, iar apelantul urmează indicațiile operatorului.
Bunica a căzut, a lovit capul și acum e somnolentă sau vomită. Chiar dacă pare bine imediat după cădere, loviturile la cap la vârstnici, mai ales la cei care iau medicamente care subțiază sângele, pot avea complicații întârziate. Mai ales dacă a fost pierdere a cunoștinței, apelul nu se amână.
Exemplele sunt ilustrative; ele nu înlocuiesc evaluarea făcută de echipa medicală.
Lista semnelor care impun apelul de urgență
- durere sau presiune puternică în piept, mai ales cu transpirație, greață, lipsă de aer;
- respirație foarte grea, buze sau unghii vinete, imposibilitatea de a vorbi în propoziții;
- slăbiciune, amorțeală sau paralizie bruscă a feței, a brațului sau a piciorului, de obicei de o parte;
- vorbire încurcată, dificultate bruscă de înțelegere, pierdere bruscă a vederii;
- pierderea cunoștinței, leșin prelungit, convulsii;
- durere de cap foarte puternică și neobișnuită, apărută brusc;
- sângerare abundentă sau care nu se oprește, vărsături cu sânge, scaun negru ca smoala;
- confuzie apărută brusc, agitație sau somnolență marcată, greu de trezit;
- durere abdominală severă, cu abdomen foarte tare sau însoțită de vărsături repetate;
- arsuri întinse, intoxicații, suspiciune de înghițire de substanțe periculoase;
- cădere cu lovitură puternică, deformarea unui membru sau imposibilitatea de a se mișca.
Ce faci cât timp aștepți ambulanța
Păstrează-ți calmul și răspunde la întrebările operatorului: unde te afli, ce s-a întâmplat, cât de conștientă este persoana, ce boli are. Nu închide telefonul până nu ți se spune. Deschide ușa sau trimite pe cineva să ghideze echipajul. Așază persoana într-o poziție comodă, nu o hrăni și nu-i da să bea, nu-i administra medicamente pe cont propriu, decât dacă operatorul ți-o spune. Pregătește actele, lista de medicamente și, dacă există, ultimele scrisori medicale.
Dacă persoana nu respiră sau nu răspunde, operatorul te poate ghida pas cu pas în manevrele de resuscitare. Merită să afli cum se fac, prin cursuri de prim ajutor, înainte să ai nevoie.
Acordă atenție și locurilor neobișnuite în care apar problemele: baia, scările, grădina, strada. Un vârstnic căzut într-un loc izolat poate rămâne mult timp neobservat. De aceea, apelurile regulate, un vecin care face verificări și un telefon mereu la îndemână sunt investiții mici, cu mare valoare în momentul cel mai greu.
Când nu e urgență, dar nici nu aștepți
Nu fiecare problemă cere 112. Dacă simptomele sunt mai blânde, dar îngrijorătoare, de exemplu febră moderată, tuse persistentă, durere nouă, scădere în greutate sau amețeală repetată, sună medicul de familie sau serviciul de permanență. Când nu ești sigur, mai bine întrebi: operatorul sau medicul pot evalua situația la telefon. Un apel inutil este mai ușor de iertat decât unul întârziat.
O situație des întâlnită este cea în care vârstnicul refuză ajutorul: „Nu e nimic, trece”. Dacă observi semnele de mai sus, nu te lăsa convins. Poți spune calm: „Sun ca să ne asigurăm că ești bine”. Operatorul va evalua situația și va decide dacă trimite echipaj. Respectă demnitatea persoanei, dar nu pune în pericol viața ei din politețe.
Rămâi lângă persoană, vorbește-i blând, acoperă-o dacă îi este frig și evită aglomerația în jurul ei. Dacă locuiești într-un bloc, anunță portarul sau un vecin pentru ca echipajul să găsească repede scara și apartamentul.
Merită menționat că un vârstnic poate avea și simptome mai discrete, dar la fel de serioase: o lipsă de poftă bruscă, somnolență neobișnuită, scăderea bruscă a cantității de urină ori o durere nouă, intensă și persistentă. Dacă persoana „nu e ea însăși”, consideră că se întâmplă ceva și cere un sfat medical rapid.
Cum te pregătești dinainte
Ține într-un loc vizibil din casă o fișă cu numele persoanei, vârsta, bolile, alergiile, medicamentele, numele medicului și numere de contact. Anunță vecinii de încredere. Verifică telefonul și încărcătorul și asigură-te că adresa e ușor de găsit. Un dispozitiv de alarmă la îndemână poate fi util pentru cei care locuiesc singuri.
Pentru mai multe informații despre îngrijirea celor în vârstă, vezi secțiunea dedicată vârstnicilor, iar pentru materiale de sănătate pe anotimpuri, RevistaSănătății. Recunoașterea la timp a semnelor de alarmă poate face diferența dintre o recuperare bună și o complicație serioasă.
